A venit iar acel moment al anului când în aer se simte aroma toamnei, se aude foșnetul frunzelor ce încep să cadă și planurile de vacanță sunt înlocuite brutal de rutina cotidiană. Momentul ideal pentru o altă escapadă a fetelor. Îi vom spune… escapade à Nice.
Ne reunim joi seara în vila decadentă a lui Ludwig/Fritz/Wolfgang și sărbătorim sosirea cu apéros și voie bună până noaptea târziu. Proprietatea e tot ce ne-am așteptat să fie – tavane înalte și somptuoase, lustre și lămpi impozante, băi ample, pardoseli de lemn și mozaic. Și o tușă de delăsare și degradare, în ton cu marile conace și castele pe care nu mai are nimeni bani să le întrețină. Soo French!
Zilele încep leneș cu mic dejun francez pe terasa cu grădină, unde ne alăturăm una câte una, pe măsură ce ne trezim.
Apoi, în prima zi, pașii (ghidați de Lidia) ne poartă pe Promenade des Anglais spre Vieux Nice și mai târziu în portul plin de yachturi și ambarcațiuni de lux, cum o să închiriem și noi cândva, când creștem mari.
Promenade des Anglais e o faleză întinsă și mângâiată de vânt, încadrată de palmieri și hoteluri luxoase de-o parte și de Mediterană de partea cealaltă. Printre hoteluri, faimosul și emblematicul Le Negresco – deschis de un român la începutul secolului al XX-lea, cu cupola turnului central modelată – zice-se – după sânul iubitei domnului Negrescu.
Marea scânteiază sub soare în degradeuri de albastru și turcoaz, palmierii și umbrelele alb-albastre se unduiesc în vânt, iar pe promenada puțin aglomerată se aud râsetele noastre senine, fericite. De ce nu am știut până la 42 de ani cât de frumoase pot fi escapadele între fete?
Lăsăm în urmă promenada și intrăm în Vieux Nice, declarată de curând patrimoniu UNESCO. Mai mult italian decât francez și după arhitectură și după port, orașul vechi se întinde în formă de triunghi între Mediterană și colina unui vechi castel și e brăzdat de străduțe înguste, ticsite cu magazinașe și restaurante. Urcăm și coborâm scări, admirăm biserici și fațade somptuoase și luăm un prânz niçois cu pissaladière, salade niçoise și assiettes niçoises. Pe stradă miroase a săpunuri provensale, iar la “grajdurile” unde luăm masa, săpunul se rade cu un fel de răzătoare specială de care ne dorim cu toate acasă.
Admirăm Nisa în toată splendoarea sa de sus, de pe Coline du Château, (unele) trecem pe lângă un tragic eveniment șoricesc cu zeci de șoareci aplatizați, facem poze cu zel și pasiune, după care ne întoarcem la plajă, la mare și la… baie. Avem printre noi o temerară care nu se lasă “disuadată” de vânt și valuri și, după o strategică așteptare, plonjează în valurile azurii. Admirabilă iubire pentru mare, o apreciem de la mal.
pe Promenade des Anglais. În imagine, preferata mea
Seara ne regăsește înapoi în vila lui Ludwig, pregătindu-ne pentru cina în port. Se calcă rochii, se retușează machiaje, se scot din valize tocuri, se pregătesc cocktailuri. Luăm tramvaiul până în port, iar după 5 minute de mers pe jos constatăm că restaurantul rezervat după nenumărate căutări are terasa amenajată în stradă, pe un loc de parcare, sub o schelă. Râdem și plângem pe înfundate, dar cina se dovedește un succes (aproape) complet, iar calamarul pe pat de legume un adevărat regal culinar.
Ziua a doua începe spectaculos și se încheie magistral. Mai întâi, Parfum et vous – un atelier de parfumuri unde, sub îndrumarea profesionistă a Carolinei (de Nice, non pas de Monaco) ne creăm propriile parfumuri, alegând și distribuind cu pipeta esențe, note de bază și notes de tête. Deși inițial am fost mai mult sau mai puțin circumspecte, experiența se dovedește a fi un succes absolut. Decidem, cu această ocazie, că fiecare nouvelle escapade va fi marcată de o activitate de genul acesta.
Mai departe, după o mică dezbatere democratică, mergem la Cap Ferrat. Ne înghesuim în tren printre alți oameni-sardine și, din fericire, după doar 10 minute ajungem. Urmează o plimbare lungă spre port, un prânz pe malul mării și, pentru cinci dintre noi, o plimbare mai lungă de-a lungul peninsulei. Cred cu tărie că, alături de micile compromisuri, aceste limite clare pe care ni le trasăm fiecare sunt unul dintre micile secrete ale grandioaselor noastre ieșiri.
Plimbarea-drumeție se lasă cu poze și priveliști spectaculoase, un pic de voyeurism involuntar și o reprezentație de acrobație între 2 stânci deasupra mării. În larg, pe valurile înspumate saltă elegant nenumărate yahturi. Pe faleza de deasupra noastră, printre pini și palmieri se întrezăresc vile elegante cu terase decadente și priveliști spectaculoase. Coasta de Azur în toată splendoarea ei extravagantă e peste tot în jurul nostru. Nous sommes ravies.
Trenul înapoi e mai înghesuit decât la dus și bateriile tuturor sunt pe terminate. Ajunse la conacul lui Wolfgang ne prăbușim teatral pe canapele și fotolii și votăm unanim pentru o cină pe terasă. Pizza, prosecco și înghețată. Decadența continuă, să nu uităm unde suntem. Poveștile se întind până târziu în noapte, când pleoapele ne cad încet și ușile dormitoarelor se închid una câte una.
Dimineața începe trist cu puține povești și multe îmbrățișări de rămas-bun. Strângem și curățăm, constatând încă o dată ce ușoară e organizarea într-o gospodărie cu femei.
Și mai rămânem doar 4.
Ascundem valizele sub masa de pe terasă și pornim să mai explorăm câteva ore Nisa. De la Catedrala Ortodoxă Rusă, impunătoare și spectaculoasă, ne îndreptăm spre Place Massena și apoi din nou spre Vieux Nice. După un prânz zgomotos lângă piața Cours Saleya rămânem 3.
Cu o înghețată în mână, ne îndreptăm spre plajă și, spontan și neplanificat cum bine ne stă nouă, ne trezim asistând la Campionatul Mondial Ironman, categoria feminină. X km înot, 180 km pe bicicletă și 42 km în alergare. Superman mai degrabă decât Ironman. Atmosfera e simpatică, e muzică și sunt gradene deschise publicului pentru doritori, vedem venind sportivele pe bicicletă, abandonându-și căștile și bicicletele și fugind desculțe prin zona de tranzit până la kitul de alergare, de unde își iau adidașii și pornesc.
Curând, las și eu în urmă promenada și concursul și pornesc spre aeroport. Intre timp, avangarda noastră a aterizat deja înapoi în viața reală. La Nisa mai rămân doar două.
Diseară târziu, când luminile colorate ale orașului și felinarele yachturilor vor scânteia din nou de-a lungul Promenadei, ultimele două dintre noi vor pleca și se va încheia pentru toate și minunata noastră Echapée à Nice. Iar în timp ce unele fac deja planuri pentru ediția 3.0 și altele își trag sufletul și se odihnesc, o singură certitudine se conturează: Va urma…
Ce regal!
Au revoir, Nice eternelle. T’es magnifique!