Ziua ne surprinde de dimineață cu un cer albastru perfect și un Mitshubishi și mai albastru upgrade de la Suzuki-ul Jimny pentru care plătiserăm noi la firma de închiria mașini, o bijuterie PHEV cu portbagajul cât jumătate de Jimny. Prin urmare nu putem decât să purcedem la drum. Destinația? Fagradalsfjall – vulcanul activ aflat la doar 1h cu mașina de Reykjavik.
Ieșim din oraș și șoseaua șerpuiește cuminte printre formațiuni de sol bizare în culori de camuflaj și, la dreapta, oceanul albastru și nesfârșit, ascuns ici-colo de docuri, containere și alte instalații industriale. O oră mai târziu intrăm treptat într-un peisaj lunar – terenul înlocuiește culorile de camuflaj cu 50 de nuanțe de maroniu, iar vegetația pare absentă aproape cu desăvârșire.
Lăsăm mașina în parcarea (ne)amenajată și plătită online și pornim pe traseul A. După o vreme, peste nuanțele de maro, în valea dintre doi versanți, se vede revarsându-se un val de lavă acum neagră și solidificată. Pășim fascinați într-o carte de geologie și în următoarea oră urcăm spre craterul vulcanului Fagradalsfjall de-a lungul fluviului negru de lavă. Curând rămân în pană de onomatopee și de comparații. Șuvoiul de lavă seamănă ba cu ciocolata noastră de casă scursă și întărită în tavă, ba cu o glazură, ba cu o mamaligă în care cineva a mestecat vârtos cu un linguroi enorm. Și de fapt, nu seamănă cu nimic. Sau poate cu începuturile lumii, dacă completăm imaginea cu smocurile moi de mușchi negru, pământul roșiatic, culmile golașe ce se ridică precum niște aisberguri deasupra mării de smoală răcită și oceanul imens ce se vede în zare.
După un picnic ferit de vânt între două pietre mai înalte îmbrăcate în mușchiul acela bizar și negricios, ca niște troli imenși – doar suntem la ei acasă – coborâm voioși spre locuri (doar puțin) mai pământene.
Pe marginea drumului spre Reykjavik niște troli uriași par să se fi jucat cu un munte de nisip kinetic – solul e vălurit, contorsionat și ridicat în forme dezordonate și diverse, pătate în același culori de camuflaj ca și la dus.
Ziua se încheie cu o cină de la supermarket în camera caldă de hotel și pregătiri nerăbdătoare pentru ziua de mâine când mergem în satul lui Olaf să îl căutăm pe Willy. Not much sense? Vă lăsăm până mâine să dezlegați misterul.
Noapte bună dragii mei!
Cu drag din Țara de Gheață, SSC.
Shalom!
Dar de beut, nu beti nimic?