Periplul nostru se încheie spectaculos cu două zile în perla Andaluziei – fascinanta Sevilla. Sunt două zile de poveste în care descoperim un oraș atât de fermecător că nu ezităm să îl declarăm unul din cele mai frumoase pe care l-am vizitat vreodată, dacă nu chiar cel dintâi.
Începem cu hotelul plasat ideal la 2 minute de Catedrală și Real Alcazar. Ajungem aici cu mașina pe străduțe înguste și întortocheate ca niște catacombe și îi ia lui Silviu încă 30 de minute să iasă apoi din zona istorică și să găsească o parcare liberă undeva. Hotelul e o bijuterie din alte timpuri – un foaier amplu, decorat somptuos, scări largi cu plante luxuriante și vitrine mari în care sunt expuse evantaie vechi de sute de ani și alte opere de artă. Camera, mare și elegantă cum n-am mai văzut demult ne invită la leneveală. Dar afară, în soare, orașul ne cheamă să-l descoperim. Și pornim în explorare.
Mai întâi, pașii ne rătăcesc pe străduțele pitorești până la Setas de Sevilla, cea mai mare structură de lemn din lume, ridicată la zeci de metri deasupra unei esplanade pietonale, pe locul unei foste piețe de legume. Inițial trebuia să fie o parcare, dar la săpături au descoperit ceva ruine antice și s-au reorientat. Arhitectul Jurgen Mayer a integrat vechile ruine într-o structură menită să revitalizeze zona și să ofere o perspectivă spectaculoasă asupra orașului. Las Setas funcționează ca umbrar în zilele zilele toride de vară, fundal pentru spectacole de stradă sau loc de joacă pentru copii, traseu de promenadă la înălțime pentru doritori iar după apusul soarelui se transformă în spectacol de lumină și culoare. Cuvintele sunt de prisos.
Catedrala cu Turnul Giralda nu au nevoie de prea multe prezentări. Cea mai mare catedrală gotică din lume și popasul final al rămășițelor lui Cristofor Columb. Trebuie să o vezi ca să-i percepi cu adevărat grandoarea.
Real Alcazares de Sevilla – complexul de palate și grădini (peste) care s-a tot construit din vremea maurilor, acum 1000 de ani și unde încă mai locuiește regele Spaniei când vine în vizită aici. Mozaicuri, dantelării arhitecturale, grădini, săli de bal și o spectaculoasă piscină subterană pentru zilele toride de vară. Dar cel mai mult ne-au fascinat portocalii, frumos îngrijiți și încărcați cu fructe mari și grele, ca în desenele pe care le pictam în eram copii. Am întrebat o îngrijitoare dacă sunt comestibile sau doar decorative, iar răspunsul ei m-a făcut să râd: nu sunt comestibile chiar așa, le trimitem la englezi care fac marmeladă din ele. 🤣🤷♀️
După Real Alcazar și catedrală – diamantul din coroana reginei – Plaza de España. O găsim scăldată în soarele de apus și pur și simplu ne taie răsuflarea. Mă opresc îndelung să admir fiecare coloană, fiecare mozaic, aș sta aici o zi și o noapte să mă scald în frumusețea ei roșiatică, nepământeană. Razele soarelui desenează un curcubeu în fântâna arteziană din centru; pe scări, niște artiști de stradă prezintă un număr de flamenco. 52 de bănci de mozaic spun povestea celor 52 de comunități autonome ale Spaniei, iar peste micul canal se arcuiesc 4 poduri, pentru cele 4 vechi regate ale Spaniei. Locul acesta e o poezie și cred că e cea mai frumoasă piață pe care am văzut-o vreodată. Fac poze compulsiv și aș rămâne aici până la căderea nopții, dar Silviu și Cezara trag cu greu de mine și ne întoarcem spre hotel.
Seara – și vacanța – se încheie pe acorduri de flamenco într-o veche curte andaluză din secolul al XV-lea, urmat de o cină spaniolă, adică seara târziu. 🙂E
E timpul să ne întoarcem la hotel și să facem bagajele, dar trag de fiecare minut pentru că pur și simplu nu mai vreau să plec de aici.
De fapt, mai furăm și dimineața o oră de plimbare pe aleile încă adormite și un mic-dejun cu tostadas și pan de chocolate. De altfel, mâncarea din Andaluzia merită o postare separată.
Gata, gata, plecăm, dar numai ca să ne putem întoarce.
Hasta luego, dama y caballeros! Ha sido un placer! ❤️