Dragi prieteni,
Împachetatul bagajelor a devenit deja o rutină, așa încât la ora 10 suntem gata de drum, cu totul aranjat cu grijă în portbagajul gigant al Mitshubishi-ului (și totuși plin, mă întreb ce ne făceam cu Jimny, zău!) și mic-dejunul luat în bucătăria comună a micii pensiuni. Ne așteaptă câteva sute bune de kilometri, căci lăsăm în urmă spectaculoasa coastă sudică și pătrundem în sfârșit în interiorul insulei, spre nord. Vom face popas 2 nopți la Myvatn – un lac imens înconjurat de un peisaj lunar, unde pământul freamătă și respiră zgomotos, vizibil. Dar până acolo avem 6 ore de drum și numeroase surprize, după cum martori ne stau pozele.
Am tot văzut topuri ale celor mai grozave plaje din lume… Nu știu dacă pe cele islandeze te poți bucura vreodată de senzația de vară adevărată, dar cu siguranță plaje mai spectaculoase ca aici nu am văzut în prea multe locuri.
Mi s-a spus adesea că Islanda e scumpă. Și este peste măsură de scumpă, dar cel puțin la spațiile de cazare știi pe ce dai banii. Am fost peste măsură de încântată de fiecare loc în parte, de la hotelul din Reykjavik (care deși nu ne-a impresionat cu nimic, a fost corect și curat și impecabil integrat în țesătura urbană), la căsuța nordică de la Welcome Holiday Home și la pensiunea cu baie și bucătărie comună de la care am plecat azi dimineață.
Welcome Holiday Home era un concept modern de căbănuțe în stil nordic înșiruite ordonat la poalele unui versant impresionant, unde singurul zgomot ce îți tulbura liniștea era țipătul sinistru al păsărilor-ozn (specie neidentificată omniprezentă pe insulă, dar care scoate sunete stridente, prelungi, ca nechezatul unui cal electronic). Mobilier Ikea, baie impecabilă, televizor cu Netflix, mini-bucătărie și o pisică. Ce îți trebuie mai mult în viață?
Skyrhúsid Guesthouse, de unde am pkecat azi dimineață, e o pensiune de 2 stele în varianta islandeză, care ar putea servi de inspirație și proprietarilor de pensiuni autohtone – o construcție natural integrată în peisaj, alipită propriei gospodării, cu o bucătărie comună la parter (nu, nu trebuie să fie suficient de mare să poți organiza și nunți și cumetrii în sezon, 3-4 mese e decent și suficient), holul transformat în recepție și fix câteva camere la parter și etajul 1, deservite fiecare de câte 2 băi. ATENȚIE: E esențial ca băile să fie impecabile mereu, iar bucătăria să fie dotată cu cele necesare, de o vechime și o calitate adecvate. Mai adaugi la mix o prăjitură locală tăiată cu măiestrie și pusă sub o cupolă elegantă de sticlă și îți iese cazarea perfectă, chiar și pentru sceptici ca noi, care în general fug de spații de genul acesta. Bine, Cezarei nu i-au plăcut bucătăria și baia comune, dar nu ne naștem toți cu lingurița de argint în dinți, ca ea. Oricum, mi-am notat că trebuie să găsim mai des genul ăsta de cazări, să o desensibilizăm.
Ah, iar la final când am plecat, gazda – o islandeză blondă cu coada împletită neglijent și care stătea doar în maieu la cele 10 grade de afară – ne-a întrebat dacă bem vin rosé. Vin să fie, am vrut să îi răspund, dar mi-a venit o replică și mai tâmpită: “In the morning?”
Nu nu, zice femeia, fără să se lase deturnată de lipsa mea de tact. “Dacă beți în general, că l-au lăsat unii pe aici și noi nu bem alcool. “No, doamne ia-mă, dar ce-i cu voi?!” îi zic în gând, dar de data asta Silviu salvează situația și îi spune femeii că ne sacrificăm și luăm noi problema din frigider. Un rose medaliat cu aur la ceva concurs la Lyon. Să trăiască, la mai mare.Iar acum, după cum spuneam, suntem la Dimmuborgir Guesthouse, un alt complex discret și elegant format din bungalouri de lemn așezate intre lacul Myvatn și câmpia de lavă. Aici stilul e mai degrabă tradițional decât modern, totul e din lemn, iar interioarele sunt impecabile și extrem de inteligent gândite. La recepție nu am mai găsit pe nimeni, doar o minune de Golden Retriever în fața casei, un număr de telefon pentru probleme extra și o tejghea plină cu chei și fișe cu numele turiștilor ce urmau să sosească azi. Simplu, elegant și eficient.
Noapte bună!