Dragi prieteni,
Ca să echilibrăm balanța atracțiilor turistice pentru oameni mari și oameni mici, am schimbat un pic planul zilei și am combinat un pic de Golden Circle cu o vizită mai pe gustul omului mic, la Perlan – Wonders of Iceland. De toate pentru toți, cu alte cuvinte. Dar să le luăm pe rând.
Golden Circle e un circuit la 2 pași de Reykjavik care cuprinde câteva atracții emblematice ale insulei – gheizerul Strokkur (urmașul lui Geyser, care e adormit de ceva ani buni), Parcul Național Thingvellir (sit UNESCO) și locul de întâlnire a două plăci tectonice – cea Eurasiatică cu cea Nord-americană și cascada Gulfoss. Ei bine, noi am decis că după celelalte zeci de cascade putem rennunța la aceasta ultima, oricât ar fi ea de minunată, pentru a petrece dimineața mai pe placul junioarei.
Perlan e… nu știu cum să îl definesc… un fel de muzeu interactiv de științele naturii care folosește toate instrumentele tehnologiei moderne pentru a vorbi copiilor despre geografia și biologia Islandei. Ghețari, vulcani, balene, păsări, pești… toți sunt tratați în spații speciale, prezentați pe planșe, pe ecrane și sub microscoape, însoțiți de povești și de o mulțime de activități interactive. Experiența culminează cu vizita într-o veritabilă peșteră de gheață reconstitituită fidel la subsolul edificiului și cu o poveste despre aurora boreală în Planetariu. Cei mari și cei mici sunt încântați deopotrivă, mai ales că dacă ne uităm în jur constatăm că sunt mai mulți oameni fără copii decât părinți ca noi.
După Perlan am pornit pe Golden Circle și ne-am oprit mai întâi la Thingvellir unde am ales traseul lung prin mijlocul faliei Almannagjá și am sfârșit… unde altundeva decât tot la o cascadă – Öxarárfoss. Să știi că pășești între două plăci tectonice, că acolo jos, sub tine, pământul se desparte în două, ca o tabletă de ciocolată când o apeși prea tare, te face să te uiți în jur cu ochi mari, temători și fascinați deopotrivă. Din nou mă gândesc la cum Islanda pare să fie lecția demonstrativă despre viața discretă a planetei noastre.
Și pentru un alt capitol din aceeași lecție, de la Thingvellir ne mutăm o oră mai spre est, în zona geotermală Haukadalur ca să admirăm jeturile impresionante de apă ale gheizerului Strokkur, vedeta incontestabilă a unui câmp întreg de mini-gheizere, vulcani noroioși și fumarole. E aproape hipnotizant să privești printre aburi ochiul acela de apă cum fierbe și bolborosește precum cazanul unei vrăjitoare, să vezi bolboroseala intensificându-se, apoi balta cum scade ca și când pământul ar trage aer în piept pentru ca în secunda următoare să scuipe tot afară la înălțimi amețitoare de chiar și 30 de metri. Fericiți că am reușit să captăm momentul și pe cameră – nu e ușor să sincronizezi apăsarea butonului cu fracțiunea de secundă exactă când jerba fierbinte e la punctul culminant – ne întoarcem la mașină și pornim înapoi spre Reykjavik.
Încheiem cu o scurtă plimbare pe străzile din Reykjavik și o cină cu fish and chips și seafood soup la moșul dansator (episodul 1 pentru cine nu-și mai amintește) și ne retragem la făcut bagaje. Nu e chiar gata, avionul e doar mâine noapte, mai avem și mâine niște surprize în mânecă, parcă nu ne dăm duși și optăm pentru un phasing-out mai blând. Așa că revin cu episodul final și poate câteva concluzii. Sau poate că vă las pe voi să trageți concluziile. Deocamdată noapte bună.
Cu drag din Țara de Gheață, SSC.
urmând ca în secunda următoare să se transforme într-o jerbă de peste 10 m înălțime
