Scrisori din Țara de Gheață – 5 – Printre cascade și ghețari

Dragi prieteni,

Cascadele au fost atât de omniprezente din prima zi aici, încât Islanda s-ar fi putut numi la fel de bine Țara Cascadelor. Așadar, după Skogafoss și plimbarea fantastică pe râul ce-i e tată, azi ne-am delectat mai departe cu (canionul) Fjaðrárgljúfur și ale sale cascade plus un șirag nenumărat de alte perle preasărate cu nepăsare de-a lungul drumului. Sunt atât de multe încât nu au nume, nu sunt marcate și recunoscute în niciun fel. Sunt doar încă una și încă una și wow, uite încă una! Dacă nu ar fi lipsit complet de poezie, le-ar fi putut numerota, ca străzile din New York. Măcar aveam și noi o evidență câte sunt.

Iar după șirul lung de cascade, șoseaua a început un joc de-a v-ați ascunselea cu ghețarii. Mai întâi… Ejafjallajokul – pentru cine nu știe, vulcanul ghețar care în 2011 a scuipat cenușă până blocat toate aeroporturile Europei. Și pe mine la Bruxelles. Raluca Vaida Gherasim , Roxana Anca, Madalina Stancu – l-am salutat din partea voastră. Iar apoi, apoi… nepământescul, nefirescul Vatnajokull. Mai întăi i-am văzut emisarii inundând văile dinspre mare – limbi prelungi de gheață alburie între versanții verde-închis și am încercat în zadar să ne apropiem de ele, apoi ni s-a așternut chiar el înaintea privirilor pașnic și maiestuos, lăsându-ne fără cuvinte. Și când am crezut că nimic nu poate fi mai magic de atât, oglinda de cristal a apei a fost tulburată de mișcările line ale unei foci.

Cu drag din Țara de Gheață, SSC.