S-a decis în consiliul de familie că în vacanța denumită foarte inspirat “de ski” de către autoritățile române (de parcă tot românul are bani și posibilități să facă ski în săptămâna aia), noi plecăm să căutăm căldura. Unde? Anul ăsta alegerea destinației nu ne aparține, dar am îmbrățișat-o cu entuziasm, pentru că ni s-a părut o super-idee: Oman, Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu. Ghidurile și blogurile ne-au promis: cei mai toleranți și mai prietenoși dintre popoarele arabe, cea mai autentică experiență dintre țările arabe vizitabile. Urma să vedem dacă e chiar așa.
La ce să te aștepți când aproape tot ce știi despre arabi vine din filme și din știri? Cum poate fi o țară islamică și tolerantă totodată, cum să mergi în concediu la 30 de grade, dar să îți iei rochii și mâneci lungi din respect pentru tradiția locală? Cum sunt bărbații îmbrăcați în dishdasha și cum arată o capitală modernă și totodată arabă? Scurtul nostru sejur în Oman avea să ne ofere răspunsul la toate aceste întrebări.
Nu ne-am imaginat și nu ne-am așteptat la nimic, așa că aveam să savurăm totul ca pe o carte nouă:
bulevardele largi cu 5-6 benzi pe sens care se preling din toate direcțiile spre Muscat, capitala sultanatului Oman;
arhitectura locală, autentică – un oraș-capitală imens (și totodată una dintre cele mai mici capitale ale lumii) unde singura clădire înaltă și occidentală pe care am remarcat-o a fost hotelul Sheraton la care am și “campat” în cele două nopți petrecute în Muscat;
detaliile arhitecturale ornamentale – geamuri, creneluri – prezente pe aproape TOATE clădirile; aerul omniprezent de bazar al magazinelor, cu firme peste firme prinse pe fațade, fără noimă și structură, reunite împreună într-o estetică a lor, proprie și orientală; taximetriștii îmbrăcați invariabil în tradiționalele dishdasha lungi și albe; marmura impecabilă a palatului sultanului și mai ales a Marii Moschei Sultan Qaboos.
***
Interludiu:
Acest sultan a fost liderul luminat al Omanului timp de câțiva zeci de ani până acum 2-3 când a murit și a fost înlocuit de fiul său. A fost ceea ce istoria românească ar numi “un despot luminat” – un conducător înțelept, deschis și tolerant care a avut inspirația de a veni cu măsuri sociale când Orientul a fost zguduit de primăvara arabă și de a reorienta economia țării spre alte resurse decât combustibilii fosili cu un pas înaintea altora ca el. Un sultan despre care până și Obaid, beduinul a zis că a fost un om deosebit, cum nu se va mai naște altul 500 de ani de acum încolo. Același Obaid care ne-a zis cu nonșalanță că beduinii au fost pe aici de dinainte de Islam, deci “Sometimes we go with government law, sometimes we go with Islamic law, sometimes we go with our own law”.
***
În Muscat am mancat șezând pe jos ca localnicii la un restaurant scump și foarte apreciat, dar și la șaormeria la care făceau coadă taximetriștii în dishdasha, la o zecime (ad litteram) din prețul de la restaurant. Ba chiar și la un fast food local unde chelnerul a ridicat o gașcă de prieteni de la singura masă ocupată ca să ne-o ofere nouă. Mâncarea a fost delicioasă peste tot iar oamenii deosebit de serviabili.
Ne-am plimbat și prin Mutrah Souq – bazarul local și cel mai vechi din țară (sau oraș?), unde ne-am îmbătat cu parfumul puternic de tămâie arsă, vitrinele opulente cu aur și mai ales prețurile exorbitante și ne-am rătăcit prin cotloane și unghere întortocheate.
Un regal al simțurilor, până și pentru copii.
