Author: silvana

Ah… cu ce să încep oare? Păi să încep cu ce a fost înainte… Înainte de Amsterdam 2024, a fost Amsterdam 2020 și 2021, în plină pandemie. Aeroportul din Amsterdam, mai precis. Un aeroport post-apocaliptic pe care n-am să-l uit vreodată, cu baruri acoperite cu pânze negre funebre și pașii celor câtorva călători răsunând la…

Periplul nostru se încheie spectaculos cu două zile în perla Andaluziei – fascinanta Sevilla. Sunt două zile de poveste în care descoperim un oraș atât de fermecător că nu ezităm să îl declarăm unul din cele mai frumoase pe care l-am vizitat vreodată, dacă nu chiar cel dintâi. Începem cu hotelul plasat ideal la 2…

Întorcându-ne agale de la supermarketul ce deschidea abia la 9, constatăm că e închisă strada. Maraton. Agentul de ordine din fața hotelului ne liniștește: la dreapta puteți ieși fără probleme. Răsuflăm ușurați. Peste 10 minute când să ieșim din parcare, pe banda dreaptă se scurge un puhoi de maratoniști. Ia uite la ei simpaticii, ce…

Am vrut să încep cu un comentariu despre zile bune ce se cunosc de dimineață sau zilele acelea când pornești cu stângul și așa rămâi… dar mi-am dat seama că, de fapt, după ziua de azi rămânem cu o poveste de spus nepoților. Iar asta o face o zi bună. Așadar, dragii moșului… Mulți sunt…

Màlaga. Iată-ne și aici, în cea mai sudică regiune a Europei continentale, la o aruncătură de băț de Africa. O iau ca pe un semn că nu mai e mult până vom ajunge și dincolo. Deocamdată, însă, nu vrem să plecăm nicăieri, pentru că Andaluzia este un vis. Primul lucru care mi-a atras atenția? Arhitectura….

Strasbourgul e orașul pe care îl iubesc cu foc și dor de acum 13 ani când l-am descoperit. De atunci revin la el cu regularitate și cu aceeași pasiune din prima zi. L-am văzut topindu-se de căldură și zgribulit de ger, sufocat de turiști în decembrie și pustiu în pandemie, redus la teroare după atacurile…

1. Rochia “transparentă” vs. Abaya Mă duc la moschee pregătită temeinic: rochie lungă până în pământ, cămașă cu mânecă lungă peste, ba chiar am învățat și cum să îmi transform șalul într-un hijab respectabil. În fața intrării, un culoar păzit de doi gardieni – mă măsoară atent din cap până în picioare, îmi fac semn…

Salalah și White Lotus O oră și 10 minute ne-a luat să traversăm Omanul de la nord la sud cu un zbor intern Oman Air. Suntem aproape singurii albi într-o mare de hijaburi, abaya și dishdasha. Timp de o oră, pe geam n-am văzut decât munți maronii și deșert. Am aterizat la Salalah, o stațiune…

Misfah e un sat vechi de 500 de ani, ghemuit la poalele munților omanezi. Ahmed, gazda noastră pentru o noapte, ne întâmpină în parcare cu o strângere de mână (mă surprinde plăcut când întinde mâna și către mine) și apoi ne poftește pe terasa acoperită cu frunze de palmier. Ne așezăm pe jos pe perne…

Pe măsură ce Muscat, capitala, rămâne în urmă, în față și împrejur se ridică versanți muntoși golași și aspri. Kilometri întregi nu vedem niciun copac, niciun fir de umbră sau de iarbă. Ici-colo se înșiră câte o aglomerație dezordonată de case și curți imprejmuite cu ziduri înalte, de-o parte și de alta a drumului întins…